Acoperisul

Fiinta umana a parcurs de-a lungul timpului un proces de evolutie permanenta, iar expresia cea mai elocventa a acestui progres este imbunatatirea calitatii si comfortului spatiilor de locuit.

Este destul de greu sa comparam adaposturile primitive, din pesteri, ale caror singure decoratiuni erau desenele rupestre reprezentand scene din viata de zi cu zi, cu locuintele pasive energetic din ziua de astazi, a caror arhitectura si a caror facilitati de multe ori intrec ceea ce ne puteam imagina in trecutul foarte recent.

O analiza intrinseca releva faptul ca la baza rezultatelor contemporane ale acestei evolutii stau insa evolutiile individuale ale fiecarei categorii de materiale in parte. Incepand cu constituentii de baza (betoane, armaturi, zidarie, lemn), sistemele de anvelopare (acoperis, termosisteme si inchideri de fatade sau hidroizolatii) si finisaje, toate au parcurs un proces de evolutie, in ceea ce priveste performantele, sau au fost inlocuite de solutii noi cu caracteristici si potential net superior.

Parcurgand istoria asezarilor umane, de la inceputuri observam ca, initial, omul si-a cautat adapost in locuri in care sa fie ferit de intemperii si care necesitau doar o amenajare elementara. Acest lucru se intampla datorita faptului ca omul nu era capabil, in stadiul de evolutie respectiv, sa isi construiasca singur o locuinta, astfel se gaseste cautand locuri create de natura care sa-i ofere un minim adapost.

Mai tarziu, cand abilitatile sale s-au dezvoltat suficient, a inceput sa-si construiasca case cat mai aproape de resursele necesare vietii: pe malul apelor, in zonele in care pamantul era mai roditor. Acum apar primele acoperisuri, din materiale naturale precum frunzele, paiele sau chiar pieile de animal. Durata de viata al acestora era insa mult prea mica, drept pentru care omul a cautat alte solutii pentru a-si proteja locuinta de intemperii.

Apar primele acuperisuri din sindrile de lemn. Necesitatea intretinerii periodice precum si procesul laborios de confectionare sunt limitari tehnice care determina aparitia ulterioara a altor solutii constructive.

Urmatorul pas au fost sistemele cioplite din piatra sau fabricate din ceramica arsa. Acestea au dainuit de-a lungul mai multor secole suferind ameliorari calitative de-a lungul acestei perioade. De la tripla suprapunere a tiglelor solzi sau a olanelor s-a ajuns la forme eficiente care sa permita simpla suprapunere si montajul pe pante mici de pana la 20˚. Acestea au fost principalele tipuri de invelitori utilizate pe scara larga pana la mijlocul secolului 19. O varianta imbunatatita a constituit-o aparitia tiglei din beton care copie in general formele tiglelor ceramice dar care este fabricata dintr-un material cu performante cel putin similare insa in a carui fabricare reclama un consum de energie mult mai mic si deci un grad de poluare mult mai mic.

Revolutia industriala de la inceputul secolului 19 creeaza din punct de vedere tehnic posibilitatea aparitiei in secolul 20 a numeroase solutii tehnice net superioare ca eficienta si cu un cost de productie mult mai mic. Bituminoasele, azbestul, fibrocimentul, plasticul si metalul sunt noile vedete ale industriei acoperisurilor. Acestea propun costuri mai mici pentru o durata de viata mai mare, iar pentru cei cu gusturi mai conservatoare ofera o aparenta similara cu cea a materialelor traditional folosite pana atunci.

Secolul 21 nu aduce solutii noi in domeniul materialelor din care sunt confectionate acestea, insa vine cu solutii compozite, menite sa insumeze toate calitatile materialelor folosite pana atunci si sa inlature neajunsurile fiecaruia. Din punct de vedere al formei, inafara de considerentele estetice, este luata in calcul o eficienta cat mai mare materializata printr-un raport cat mai bun intre suprafata efectiva si cea utila. De asemenea se urmareste o etanseitate la pante cat mai mici, ajungandu-se pana la 8˚. Gradul de reciclare a materialului si in general amprenta ecologica a acestuia devine un aspect foarte important, ajungandu-se la materiale reciclabile 100%.

Ultimile decenii au adus in atentia noastra conceptul de casa pasiva iar ultimii ani ne-au facut cunoscut conceptul de material ecoactiv, care nu doar ca nu polueaza, ba dimpotriva, imbunatateste parametrii mediului inconjurator.

    Tigla Metalica DURRA® este expresia evolutiei de mii de ani a sistemelor de invelitori la superlativ, din toate punctele de vedere:

  • Cea mai buna etanseitate – putand fi montat pana la pante de numai 8˚;
  • Durabilitate de pana la doua generatii datorita materialului compozit perfect hidrofob si rezistent la radiatia solara;
  • Rezistenta mecanica extraordinara; suporta incarcari de zapada de pana la 600 kg/mp, grindina de pana la 8 cm diametru si viteze ale vantului de pana la 240 km/h;
  • Perfect fonoizolat, iar montajul in sistem subventilat ofera cea mai buna protectie termica posibila;
  • Estetica de o diversitate uimitoare care satisface chiar si cele mai exigente pretentii;
  • Reciclabil 100% avand totodata o amprenta ecologica cu impact minim din toate punctele de vedere.

Acest gen de produse trebuiesc inventate astazi pentru a deveni cotidianul zilei de maine.